17...

Acum 2 ani , cam pe vremea asta,invatam pentru permisul de conducere,nu aveam nici o tragere de inima,mai ales ca era duminica,era cald,vreme tocmai buna de plimbat. Stateam in bucatarie si ma chinuiam sa imi fac chef sa invat si sa-mi iau gandul de la"cat de frumos e afara si eu trebuie sa stau sa-nvat"...si,iata ca salvarea a venit cand am fost intrebata daca merg in Herastrau...
N-am mai stat pe ganduri si am plecat!
Am ajuns la Horoscop,asteptam pe cineva si nu stiam pe cine. Nici prin cap nu imi trecea ca din ziua aia,viata mea se va schimba radical.
Am cunoscut-o pe persoana care avea sa-mi schimbe viata,modul de a percepe lucrurile,care sa-mi dea curaj,sa-mi ofere increderea in propria-mi persoana,care imi lipsea pana atunci. Au urmat zile in care am trait atat de intens si de frumos orice clipa. A avut rabdare cu mine, m-a ajutat sa ies din carapacea in care statusem pana atunci,m-a invatat sa am incredere in mine si in fortele mele,sa am curaj sa spun ceea ce gandesc,fara sa-mi fie teama ca voi fi judecata,m-a invatat sa inteleg oamenii,sa-i ascult si sa incerc sa ii ajut,m-a invatat sa dau importanta fiecarui detaliu,m-a invatat ce inseamna prietenia,cat de important e sa cunosti omul si sa ii fi aproape si la greu,nu doar la bine,m-a invatat sa iubesc din suflet,sincer si neconditionat,mi-a dat ocazia sa iubesc,sa ma bucur de sentimentul asta atat de minunat,in care ai face orice,traiesti prin si pentru cel de langa tine!
Cel mai important lucru pentru mine a fost acela ca,desi ne stiam de doar 2 luni si ar fi putut sa se retraga,mi-a fost aproape intr-un moment de cumpana,in care viata m-a lovit si eram la pamant,mi-a intins o mana si m-a ajutat sa ma ridic,mi-a dat puterea aia de care aveam atata nevoie ca sa pot continua,sa nu las capul plecat si sa renunt la lupta,a insemnat enorm pentru mine si chiar daca nu i-am spus niciodata poate,am apreciat lucrul asta!
Momente ca astea au mai fost,ne-am ajutat reciproc,ne-am inteles si sprijinit.Ne cunosteam atat de bine,incat nu era nevoie sa spunem ceva,doar din priviri ne dadeam seama ce se intampla cu noi.
Este atat de important in viata sa ai o persoana care sa te inteleaga in felul asta!
Fiecare zi,imi dadea ocazia sa traiesc clipe si mai frumoase,sa ma descopar pe mine,sa ma cunosc! Nu conta unde eram,doar noi sau cu cineva sau in ce circumstante,stiam cum sa facem sa ne simtim bine,desi petreceam ore in sir impreuna zilnic,aveam mereu impresia ca timpul se scurge atat de repede si parca nu am avut timp sa vb despre toate(asa ca mai stateam si dupa la telefon ore in sir de vb) :))
Eram constienta ca oamenii sunt lasati prin natura lor si cu calitati si cu defecte,ca totul are si un inceput si un sfarsit,dar in situatia asta refuzam sa gandesc asa,traiam cu sentimentul ca e ceva vesnic,ca niciodata nu se va termina...
Dar viata,are si urcusuri si coborasuri...stresul,problemele,anumite circumstante au adus la un final pe care nu il acceptam...
E atat de greu sa ramai dintr-o data fara acel lucru,acea persoana care era punctul tau de plecare,sursa ta de viata... M-am trezit intr-o situatie in care nu stiam ce sa fac,nu stiam cum sa reactionez,mi-era teama,eram speriata,pierdusem un lucru important,incercam prin orice metode sa recuperez,am avut reactii tampite-care mai mult au stricat,decat sa rezolve-asemenea unui copil caruia ii e frica de "Bau-bau",am gresit enorm,nu acceptam ideea ca s-a terminat,ca nu o sa mai fie nimic din tot ce pana atunci era minunat,parca smuls din filme...
Ajungi in postura in care te intrebi : "Eu ce fac acum?"... si acum tanjesc la acele clipe,mi-aduc aminte in fiecare moment,mi-e dor,foarte dor,as vrea sa pot da timpul inapoi,dar nu pot ...Multi imi spun ca nu trebuie sa traiesc in trecut,pana si TU imi spui acelasi lucru...ca trebuie sa depasesc momentul asta,sa accept ca s-a terminat o etapa din viata mea si abia atunci voi putea merge mai departe...Poate ca asa e,desi imi traiesc viata in continuare,sunt prinsa in trecut,pt ca acele momente au insemnat enorm pt mine,pt ca le vreau inapoi,pt ca...
Ce-mi ramane de facut?? Nu vreau sa accept ca s-a stins ceva minunat,as lupta,dar parca simt ca e in zadar,sunt in balanta...in deriva...nu stiu ce sa fac,ce ar fi mai bine...
Stiu doar ca din toate astea,am invatat multe,foarte multe lucruri bune,care cu siguranta ma vor ajuta in viata!
Raman cu speranta ca ... intr-o zi ... va reinvia din cenusa precum Pasarea Pheonix!!
I will always love you !! 17...